> > de euro, dar ne-am mai dori 1.000 in plus, noi astia
> care am terminat o
> > facultate din 1990 incoace, noi astia care renuntam
> la
> > facultate pentru job, sau, noi astia licentiati,
> masteranzi si
> > doctoranzi, noi astia care lucram la o multinationala,
> noi astia care
> > avem telefoane mai scumpe decat tot salariul
> parintilor pe 2 luni, noi
> > astia care nu mai avem timp in afara jobului, noi
> astia, corporatistii in
> > devenire si in general,… suntem niste ratati ?
> > Suntem ofticati din orice, suntem morocanosi, posaci
> si ne punem
> > picaturi cand avem ochii rosii. Ne enerveaza cei care
> nu sunt la fel de
> > suparati ca noi, ne enerveaza si cei diferiti. Injuram
> mult, dar suntem
> > credinciosi.
> > Salvam Rosia, Vama, natura si tot ce mai e de salvat
> printr-un mail sau
> > o plimbare intr-un weekend cu masina pana acolo. Ne
> pasa de tot ce e
> > “eco”, de viitorul copiilor si al omenirii,
> dar avem becuri aprinse
> > non-stop si un motor de 2.0 litri la masina.
> > Lucram in nestire, visam promovari si un bonus la
> salariu, dormim putin,
> > fumam, bem cafele si energizante de ne zapacim
> creierii, dam banii pe
> > prostii, pe jucarii care sa ne dea inca putin timp, pe
> mese proaste in
> > restaurante costisitoare, dar aproape de job. Ne
> cumparam masini mai
> > scumpe decat ne-am putea permite doar pentru iluzia
> apartenentei la o
> > clasa sociala creata artificial, ne imbracam cu haine
> idioate, incomode –
> > dar “cu prestanta”.
> > Ne cumparam apartamente fara sa le vedem in
> nu-stiu-ce-complex
> > ca-o-conserva, la cativa kilometri de oras. Platim
> rate 50 de ani de acum
> > incolo. Dormim putin, ne doare capul, ne tremura
> mainile, ne promitem ca
> > vom avea mai mult timp pentru noi, ca vom face mai
> multa miscare, ca vom
> > sta mai putin in fata calculatorului, ca vom merge
> intr-o zi pe jos. Ne
> > place jobul pe care il avem, corporatia e mama si
> tatal nostru,
> > corporatia tine loc de familie, de prieteni, de
> iubiti, de amanti, de
> > tot, ne da bani pentru tot ce vrem sa cumparam si asta
> e tot ce conteaza.
> > Nu stim alte reguli in afara corporatiei, nu ne
> intereseaza altceva, nu
> > vrem altceva. Ne simtim impliniti. Nu stim altceva in
> oras decat drumul
> > spre job, inapoi spre pat si vreo 2 cluburi. Nu
> vizitam nimic decat in
> > team building.
> > Pentru ce? Ca sa ajungem niste legume terminate la
> nici 40 de ani? Ca sa
> > ne facem scrum inca inainte de a incepe sa ardem?
> Pentru a ajunge intr-un
> > pod imaginat al unei ierarhii sociale?
> > Ce or sa raspunda copiii nostri, stiind ca toata
> viata nu am facut
> > altceva decat sa ne gandim cum sa platim rate, cand
> vor fi intrebati ce
> > am fost noi?
Blog de oita fantastica 