Monthly Archives: November 2008

Azi m-am intalnit cu mine..

Standard

Am mers mult pe acel camp pustiu..am mers pana cand uitandu-ma in urma cararea lasata printre spicele de grau parea nemarginita. Am mers si nu am ajuns niciunde. Apoi m-am gandit sa iau un berbec si sa incerc sa imi sparg poarta sufletului. Din multe incercari, in cele din urma am reusit. Si atunci, Mihaela a iesit afara. Se uita la mine, si parea ca ma copiaza in tot ce spun. Mi-am dat seama ca parul era cam lung. Am luat foarfeca si l-am taiat. Si ea mi l-a taiat pe al meu…si am inceput sa vorbim:

-Cine esti tu?

-Cine esti tu?

-Sunt sufletul tau!
-Sunt sufletul tau!

-Si ce cauti in mine?

-Si ce cauti in mine?

-Caut fericirea!

-Caut fericirea!

-Si ce este fericirea?

-Si ce este fericirea?

-Caut-o!

-Caut-o!

-Unde sa o caut ?

-Caut-o in tot ce faci, caut-o in pasari, in mazgaleli, in apa,  in lucruri marunte, in el, in tine, in ploi..

-Multumesc!
-Multumesc!

Am pus sufletul la loc in gaoace, si de atunci am inceput sa caut..

As vrea sa vad lumea prin ochii unui barbat!

Standard

Reeditat pe 28 octombrie- nu mai sunt curioasa de asa ceva…

Am inceput sa lecturez o carte scrisa de Allan Pease , “Why men don’t listen and women can’t read maps”. Am ajuns la conlcuzia ca DEAGEABA ma chinui sa comunic cu sexul opus, atata timp cat si din punct de vedere fiziologic suntem diferiti. Dandu-mi seama de acest lucru am realizat ca mi-as dori macar o zi, sa pot vedea lumea prin ochii unui barbat. Cu tate si cur, cu nervi la volan, cu stat pe buda o ora ( asta nu toti), cu griji a proasta, cu atractii pentru masinile celorlalti si pentru ORICE vad nou, cu fotbalul, mai mult decat niste oameni care fug dupa o minge, cu ipocrizia de a-i spune amantei ca nevasta este o hoasca lenesa si imbatranita ( ca deh, doar nu o sa ii spuna ca este o persoana stimabila, frumoasa si gosdpodina), cu pata de rusine in cazul unor subiecte rusinoase, cu prietenii care se reiau dupa un an din acelasi punct, cu pipi stand in picioare, fara machiaj, cu par pe fata etc etc etc..sss1

Mircea Cartarescu-De ce iubim femeile?

Standard
No opinion at this time…
Uimitor, acest articol vine din partea unui barbat ..mie mi se pare foarte frumos ce a scris acest domn, si m-am recunoscut in multe randuri..enjoy!
“Iubim femeile pentru ca au sani rotunzi, cu gurguie
care se ridica prin bluza cand le e frig, pentru ca au
fundul mare si grasut, pentru ca au fete cu trasaturi
dulci ca ale copiilor, pentru ca au buze pline, dinti
decenti si limbi de care nu ti-e sila. Pentru ca nu
miros a transpiratie sau a tutun prost si nu asuda pe
buza superioara. Pentru ca le zambesc tuturor copiilor
mici care trec pe langa ele. Pentru ca merg pe strada
drepte, cu capul sus, cu umerii trasi inapoi si nu
raspund privirii tale cand le fixezi ca un maniac.
Pentru ca trec cu un curaj neasteptat peste toate
servitutile anatomiei lor delicate. Pentru ca in pat
sunt indraznete si inventive nu din perversitate, ci
ca sa-ti arate ca te iubesc. Pentru ca fac toate
treburile sacaitoare si marunte din casa fara sa se
laude cu asta si fara sa ceara recunostinta. Pentru ca
nu citesc reviste porno si nu navigheaza pe site-uri
porno. Pentru ca poarta tot soiul de zdranganele pe
care si le asorteaza la imbracaminte dupa reguli
complicate si de neinteles. Pentru ca iti deseneaza
si-si picteaza fetele cu atentia concentrata a unui
artist inspirat. Pentru ca au obsesia pentru
subtirime-a lui Giacometti. Pentru ca se trag din
fetite. Pentru ca-si ojeaza unghiile de la picioare.
Pentru ca joaca sah, whist sau ping-pong fara sa le
intereseze cine castiga. Pentru ca sofeaza prudent in
masini lustruite ca niste bomboane, asteptand sa le
admiri cand sunt oprite la stop si treci pe zebra prin
fata lor. Pentru ca au un fel de-a rezolva probleme
care te scoate din minti. Pentru ca au un fel de-a
gandi care te scoate din minti. Pentru ca-ti spun „te
iubesc” exact atunci cand te iubesc mai putin, ca un
fel de compensa]ie. Pentru ca nu se masturbeaza.
Pentru ca au din cand in cand mici suferinte: o durere
reumatica, o constipatie, o batatura, si-atunci iti
dai seama deodata ca femeile sunt oameni, oameni ca si
tine. Pentru ca scriu fie extrem de delicat,
colectionand mici observatii si schitand subtile
nuante psihologice, fie brutal si scatologic ca nu
cumva sa fie suspectate de literatura feminina. Pentru
ca sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu
trei sferturi din poezia si proza lumii. Pentru ca le
innebuneste „Angie” al Rolling-ilor. Pentru ca le
termina Cohen. Pentru ca poarta un razboi total si
inexplicabil contra gandacilor de bucatarie. Pentru ca
pana si cea mai dura bussiness woman poarta chiloti cu
induiosatoare floricele si dantelute. Pentru ca e asa
de ciudat sa-ntinzi la uscat, pe balcon, chilotii
femeii tale, niste lucrusoare umede, negre, rosii si
albe, parte satinate, parte aspre, mirandu-te ce mici
suprafete au de acoperit. Pentru ca in filme nu fac
dus niciodata inainte de-a face dragoste, dar numai in
filme. Pentru ca niciodata n-ajungi cu ele la un acord
in privinta frumusetii altei femei sau a altui barbat.
Pentru ca iau viata in serios, pentru ca par sa creada
cu adevarat in realitate. Pentru ca le intereseaza cu
adevarat cine cu cine s-a mai cuplat intre vedetele de
televiziune. Pentru ca tin minte numele actritelor si
actorilor din filme, chiar ale celor mai obscuri.
Pentru ca daca nu e supus nici unei hormonizari
embrionul se dezvolta intotdeauna intr-o femeie.
Pentru ca nu se gandesc cum sa i-o traga tipului
dragut pe care-l vad in troleibuz. Pentru ca beau
porcarii ca Martini Orange, Gin Tonic sau Vanilla
Coke. Pentru ca nu-si pun mana pe fund decat in
reclame. Pentru ca nu le excita ideea de viol decat in
mintea barbatilor. Pentru ca sunt blonde, brune,
roscate, dulci, futese, calde, dragalase, pentru ca au
de fiecare data orgasm. Pentru ca daca n-au orgasm nu
il mimeaza. Pentru ca momentul cel mai frumos al zilei
e cafeaua de dimineata, cand timp de o ora rontaiti
biscuiti si puneti ziua la cale. Pentru ca sunt femei,
pentru ca nu sunt barbati, nici altceva. Pentru ca din
ele-am iesit si-n ele ne-intoarcem, si mintea noastra
se roteste ca o planeta greoaie, mereu si mereu, numai
in jurul lor. “

-miercuri, ora 9:00-

Standard

Cand se auzeau primele sirene era semn ca a venit dimineata..un fel de a-i spune, pentru ca la ora aia nu era nici tipenie de om pe strada, ci doar cate o masina ratacind nestiind nici ea pe unde. Micul Luca privea baltile si isi facea pofta de cafea cu lapte;din cand in cand se apleca si sorbea cate o gura, imaginandu-si gustul dulce-amarui. Cinci ani petrecuti pe strada. Aceiasi oameni, aceleasi strazi, aceleasi vise si aceiasi pantofi rupti si plini de noroi.

Aceeasi Maica Domnului la care se uita in fiecare dimineata surazand, pentru ca era singura care ii stia intreaga poveste; de altfel, statea ca si el in aceeasi ploaia marunta de toamna, la fel de obosita si de trista parca. Insa, in mintea lui statuia era mama, era fiinta de piatra care nu vorbea si care nu se misca, dar care ii dadea sfaturi auzite numai si numai de el.

Miercuri. Ora 9:00. Ploaie. Pantofi. Zgomot. Tipete. Moarte.

Daca nu ar fi trecut strada atunci..daca nu ar fi fost acolo..daca ar fi vazut masina..daca nu ar fi fost singur..daca mama l-ar fi strigat ..daca eu mi-as fi imaginat altfel..

Cum m-am hotarat eu sa ma schimb

Standard

Involuntar sau nu, din prea mult bun-simt sau prea multa saturatie fata de lumea din jur, de cele mai multe ori cand cineva ma scoate din minti tac..gasesc fel de fel de motive si consolari, si nu spun sau nu fac nimic pentru a jigni persoana in cauza. Azi mi s-a aprins un beculet verde si mi-am dat seama ca lucrurile nu vor mai sta in felul acesta.

Asa ca, de azi inainte nu voi mai accepta favoruri stupide si nu ma voi mai uita frumos la cineva care nu imi place. Nu voi mai face compromisuri decat daca este absolut necesar. Si voi incerca, pe cat posibil, sa spun lucrurilor pe nume , desi, de cele mai multe ori adevarul doare. Poate ca asta este un bun prilej de a-mi filtra grupul de cunostinte si de a ma lepada de uscaciuni. Pentru ca in afara de nervi si cutitul care ma injunghie pe la spate aproape zilnic, nu cred ca am vreun avantaj.

Asa ca, uneori este bine sa spui si “nu” …