De vreo saptamana cineva lasa pe masina mea tot felul de “amintiri”, care de care mai ciudate. Dupa cateva nopti de stat la panda printre panselute, si o leapsa cu o caciula neagra, am prins faptasu’! Un copilandru de sapte-opt ani, care a aparut din senin, s-a uitat in sus de la stanga la dreapta la toate geamurile, apoi s-a aplecat, a luat zdreanta de jos, si a aruncat-o direct pe acoperisul carabusului!
– Mai copile, ce faci acolo? De ce pui caciula pe masina? Ia te rog sa o dai jos jos ca altfel.. Ca altfel ce? Sun la Politie, vin si te duc la parinti, te trag de urechi, te vede Dumnezeu sau te mananca Bau-Bau ?
Oh well:
– Te rog sa iei caciula de pe masina pentru ca nu e frumos!
Atat am putut sa zic. Si totusi, vocea aia! Vocea aia de om mare ! Tonul ala categoric si autoritar, mi-au dat peste gura si m-au trezit aici, in fata laptop-ului, la 28 de ani, incercand sa imi dau seama cand s-au intamplat toate astea in mine. 🙂
Semne ar fi mai multe ele, dar tot incerc sa le ignor. Am inceput sa cresc flori desi ani la rand am injurat buruienile pe care le crestea maica-mea!
– imi imaginez viata mea si peste un an, doi .. zece, in orice caz maimultdemaximsaptamana viitoare!
– imi doresc sa imi aduca Urechiatu’ o masina de facut paine.. 😀
– am ganduri cum ca nu mi-as mai dori un catelandru in casa, pentru ca ar putea lasa par, casa si pisi ( inca nu sunt convinsa:)) ).
– ma mint singura cum ca primele fire de par alb ar fi o transformare intr-o blonda veritabila! 😀
Si ma fortez sa ma intorc noaptea tarziu, cand nu pot sa adorm de ganduri – la mine copila, cand ma plimbam printre dealuri si munti, impiedicata dar curajoasa, cuminte si nebuna, impielitata si cu frica de Dumnezeu, uitandu-ma eu pe la geamuri de la stanga la dreapta, indesandu-mi eu in graba cat mai multe pere in san si asteptand sa cresc mare 🙂
Blog de oita fantastica 