Omul de hârtie

Problema oamenilor de hârtie –

Este aceea că,

Indiferent de cât de mult te-ai strădui să-i strângi în braţe……

<Ana oftează>

Omul meu de hârtie,

Plămădit probabil de un Dumnezeu al hârtiilor,

Miroase ca dragostea lacului de unghii,

Alteori a petrol de păduchi.

Suficient de isteţ să mă găsească,

În egală măsură prost,

Cât să mă piardă.

<Ana zâmbeşte>

Ca să îl iubesc a trebuit,

Să învăţ timp de trei ani,

Limba hârtiilor.

Zi de zi, oamenii care îmi ieşeau în cale,

Mama şi tatăl meu,

Îmi spuneau că sunt albă!

Problema oamenilor de hârtie este aceea că,

A doua zi nu îşi mai aduc aminte nimic!

Zi de zi, oamenii care îmi ieşeau în cale,

Mama şi tatăl meu,

Îmi spuneau că sunt proastă.

Ştrengăriţa de ea, îmi spun,

O fi iubit şi ea vreun om de hârtie!

Prolog:

Împart o coală de hârtie în două, pe lungime.

Trag o linie dreapta cu un creion.

Atât a trecut,

Jumătate de viaţă.